22 noiembrie, 2017

Despre Calafat

Caracteristici geo-demografice

Localizare
Municipiul Calafat s-a plămădit şi dezvoltat de-a lungul timpului într-un cadru geografic natural excelent, determinat de prezenţa apelor bătrânului Danubiu, pe al cărui mal stâng este amplasată aşezarea. Calafatul, oraşul rozelor, al castanilor şi stejarilor seculari, al holdelor aurii, şi industriei moderne, dar şi al falnicelor monumente istorice, este situat în extremitatea sud–vestică a judeţului Dolj, pe malul stâng al Dunării, la aproximativ 90 km de Municipiul Craiova, în Câmpia Ciuperceni, subunitate a Câmpiei Băileştilor, acolo unde fluviul începe să-şi adâncească cel de-al doilea meandru, respectiv la 43˚, 58΄ şi 14˝ latitudine nordică şi 22˚, 56΄ şi 40˝ longitudine estică. În prezent, Calafatul include în componenţa sa administrativă şi satele Ciupercenii Vechi, Basarabi şi Golenţi, împreună cu care totalizeaza o suprafata de 103,59 Kmp, din care 10,97 kmp intravilan şi 92,62 kmp extravilan. Dintre acestia, 7,43 kmp intravilan si 26,72 kmp extravilan sunt numai în orasul de resedinţă, 1,42kmp intravilan satul Basarabi şi 0,75 km intravilan satul Golenţi , respectiv 24,64 kmp extravilan aceleaşi două sate, şi 1,40 kmp intravilan, 25,09 kmp extravilan satul Ciupercenii Vechi.
La sud şi sud-vest, peste Dunăre, se află Bulgaria. Spre sud–est, la o depărtare de 14 km, se găseşte comuna Poiana Mare, una dintre cele mai mari aşezări rurale din ţară, cu care comunică, atât prin calea ferată Calafat-Golenţi, cât şi prin moderna şosea asfaltată DN 55A. La sud şi sud–est, oraşul se învecinează cu localităţile Smârdan şi Ciupercenii Noi, ambele înfiinţate la sfârşitul secolului trecut şi care în prezent alcătuiesc o singură comună – Ciupercenii Noi.
Din punct de vedere fizico–geografic, oraşul se găseşte situat într-o regiune de şes, respectiv în Câmpia Română şi anume la extremitatea sud-vestică a Câmpiei Olteniei, mai exact în Câmpia Băileştilor. Câmpia Română (a Dunării de Jos) situată pe partea stângă a Dunării, este mărginită spre nord de Piemontul Getic, Subcarpaţi şi Podişul Moldovei.
Caracterul general al reliefului este dat de predominanţa formelor plate, cu altitudine mai mică de 200 m, dar în cadrul câmpiei se pot distinge cel puţin trei aspecte deosebite, întâlnite în cadrul unor subunităţi orientate pe direcţia est–vest: câmpia piemontală, câmpia de subsidenţă şi câmpia tabulară loessica. Câmpia Română este împărţită în două mari subdiviziuni: Câmpia Română de Est şi Câmpia Română de Vest, separate de o linie care corespunde aproximativ cursului râului Argeş. Subunitate a Câmpiei Olteniei, Câmpia Băileşti se întinde între văile Drincea şi Jiu, străbătută de Balasan şi Desnăţui, fiind formată din terasele Dunării, excepţie făcând Câmpul Segarcei, un mic sector din nord–est, aici găsindu-se foarte larg dezvoltate toate cele opt terase ale acesteia, iar valea în ansamblul ei atinge lăţimea maximă de 40 km.

Clima
Regimul climatic general se caracterizeaza prin veri foarte calde cu precipitatii mai putin bogate sub forma de averse si prin ierni moderate, cu viscole rare si frecvente intervalle de incalzire datorate advectiilor calde dinspre Marea Mediterana.
Intreg teritoriul Calafatului se incadrează in zona cu climat continental, cu influenţe submediteraniene, care se caracterizează prin:
• Temperatura medie anuală de 11,7°C. Media lunii celei mai calde –iulie este de 23,4 grade C.
• Temperatura minimă absolută de – 29,2°C, inregistrată in anul 1952. Numarul mediu anual al zilelor de inghet este de 83,5.
• Temperatura maximă absolută de 41,5°C (28 august 1945);
• Cantitatea medie anuala a precipitaţilor este de 579mm/an, valoare crescuta datorita apropierii de zona muntoasa de la V si S de Dunare. Cantitatea maxima scazuta in 24 de ore s-a inregistrat in 4 iunie 1940 – 194 mm. Stratul de zapada prezinta discontinuitati in timp si in spatiu, durata medie anuala fiind de cca 40 de zile cu grosimi medii variind intre 6-11 cm in lunile ianuarie si februarie.
• Circulatia atmosferei este influentata intr- masura mare de relief atat in ceea ce priveste frecventa , directia cat si viteza.Vanturile predominante au direcţia SE (20,1%) urmate de cele din V (14,1%) din NV (12,5%) si din SV (12,3%). Frecventa medie anuala a calmului este de 15,7%, iar viteza medie anuala oscileaza intre 1,2 si 4m/s.
Circulatia generala a atmosferei are ca elemente caracteristice advectiile frecvente de aer temperat-oceanic din V, temperat continental din E, tropical din S si SV, si mai rar –arctic din N.
Din punct de vedere climatic, perioada ultimilor 15 ani s-a caracterizat prin importante modificări ale parametrilor hidrometeorologici şi geo-climatici in majoritatea zonelor geografice ale planetei, inclusiv in judeţul Dolj.
Aceste perturbări climatice se datorează in mare măsură activităţilor antropice desfăşurate in cadrul industriilor poluante din economiile naţionale. Emisiile de substanţe acidifiante, precursori ai ozonului, gazele cu efect de seră şi metalele grele, conduc la o incălzire evidentă a troposferei, fapt care determină efecte dezastruoase asupra mediului de viaţă terestru, marin şi aerian. Pentru realizarea unei dezvoltări durabile, reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, promovarea şi valorificarea formelor noi de energie regenerabilă, a tehnologiilor noi favorabile protecţiei mediului şi pentru creşterea eficienţei energetice, in anul 1997 a fost intocmit Protocolul de la Kyoto, la Convenţia- Cadru a ONU, asupra schimbărilor climatice, adoptate la New York in anul 1992.
Romania, ca ţară participantă la realizarea protocolului de la Kyoto a ratificat acest document şi urmăreşte in mod constant punerea in practică a prevederilor acestuia.
Efectele cele mai evidente ale schimbărilor climatice sunt secetele şi ploile abundente din ce in ce mai frecvente. Alternanţa intre perioade de secetă şi ploi abundente afectează calitatea culturilor agricole şi favorizează producerea iinundaţiilor datorită capacităţii reduse a terenurilor de a absorbi apa in exces.
Potrivit specialiştilor, incălzirea vremii va afecta tot continentul european, dar zonele cu risc mare de deşertificare sunt cele din jumătatea sudică a continentului. Romania, alături de Spania, Italia şi Grecia, este pe lista zonelor unde schimbările vor fi accentuate, manifestările urmand a fi vizibile incă din anii 2015 – 2025. In Romania, principalele regiuni afectate de deşertificare vor fi Oltenia, Banatul şi Dobrogea, fiind vizat inclusiv si municipiul Calafat cu satele apartinatoare.

Lună
Ian
Feb
Mar
Apr
Mai
Iun
Iul
Aug
Sep
Oct
Nov
Dec
Anual
Temp. max medie°C (°F)
2 (35)
4 (39)
10 (50)
17 (63)
22 (72)
26 (79)
28 (83)
28 (82)
24 (75)
17 (62)
9 (49)
4 (39)
16 (60)
Temp. minima media°C (°F)
-4 (25)
-2 (29)
2 (35)
7 (45)
12 (54)
16 (60)
17 (62)
16 (61)
11 (52)
7 (45)
3 (37)
1 (34)
7 (45)
Sursa: weather.com

Factorii de mediu:

Calitatea aerului
Surse de poluare a atmosferei-calitatea atmosferei în Municipiul Calafat nu este afectata de poluanti emisi de surse de tip industrial iar cei emisi de cele de tip urban sunt la niveluri ce nu depasesc protectia receptorilor: populatia, mediul natural si mediul construit. Sursele urbane cele mai importante care afecteaza calitatea atmosferei sunt reprezentate de traficul rutier precum si de emisiile de la rampa de deşeuri menajere.

Calitatea apei
Alimentarea cu apa potabila la nivelul municipiului, se face din Dunare prin captare in statia de apa, situata in partea de est a orasului, de unde dupa tratare este pompata in reteaua din oras .In satele apartinatoare Golenti, Basarabi si CiuperceniiVechi alimentarea cu apa a populatiei se face din pinza freatica situata la adincimea de 10-30 m capabila sa debiteze 1-10 kmp.
Actualmente, Calafatul dispune de un sistem centralizat de distributie a apei potabile, înscriindu-se printre cele 268 municipii şi orase care au extins acest sistem in proporţie de 100%.
Reţelele de distribuţie a apei potabile au o lungime totală de 53 de km. asigurând o ocupare în mediul urban de 100% din lungimea totală a străzilor. Cantitatea anuala de apa potabila distribuită consumatorilor însumează circa 1.621.632 mc.
În ultimii ani se constata o scădere a cantităţii totale de apă distribuită în reţea datorată în principal contorizarii şi a reducerii activitaţilor industriale. Din totalul de 14.010 locuitori câţi are Calafatul, 100% beneficiază de apă potabilă în reţea publică.
Gradul de dotare al locuinţelor cu instalaţii de alimentare cu apa este de aproape 100% în Calafat, iar in satele aparţinatoare Ciupercenii Vechi şi Basarabi, ca o consecinţă a faptului ca nu există reţea de alimentare cu apa şi nici canalizare, nu exista nici instalaţiile de alimentare cu apa şi de canalizare corespunzătoare.
În prezent, populaţia municipiului Calafat este de 18.322 de locuitori, din care în mediul urban 14.010 ( datele au fost furnizate de Directia statistică -01 ianuarie 2007) şi în mediul rural 4312 locuitori.

Populatia

Nr. crt. Localitate Numar populatie Alimentare cu apa
Canalizare
2002
01.ian.2007
1.
Calafat
14420
14010
Da
Da
2.
Basarabi
1263
1226
Nu
Nu
3.
Golenti
651
634
Da
Nu
4.
Ciupercenii Vechi
2524
2452
Nu
Nu
TOTAL
18858
18322

Staţia de captare şi tratare apa Calafat reprezintă la ora actuala o componentă importantă a surselor care asigură necesarul de apa potabilă al municipiului Calafat. Aceasta staţie asigură un debit de 300l/s apa potabila pentru oraş şi un debit de 650l/s apa industriala.
Staţia de captare şi tratare apa Calafat este o sursa de suprafaţa ce preia apa bruta din fluviul Dunarea. Datorită închiderii platformei industriale a oraşului, precum şi a contorizării agenţilor economici şi a unei parţi din populaţie, consumul de apă a scăzut semnificativ, ducând la ineficienta treptelor de captare si, implicit, la obţinerea unei ape potabile de calitate.
Apa este captată din fluviul Dunarea prin 3 criburi din beton armat, amplasate la distante diferite de la 70 metri la 100 m de mal şi având între ele o distanţă de aproximativ 17,50 m. Pomparea apei catre staţia de tratare se face prin 3 conducte.

Solul
Solul pe care este aşezat oraşul şi regiunea inconjuratoare este variat, dat fiind faptul că aici întâlnim zona de luncă, terase şi dune. Cernoziomul acoperă suprafeţe intinse, iar în luncă şi în apropierea imediată a acesteia găsim nisipuri şi aluviuni. Caracteristice sunt terenurile nisipoase, cu un conţinut de material fin, humus, argilă, neatingând pe vârf de dună nici 1%, deci terenuri fără structură, cu soluri peticite, subţiri cu o fertilitate mai scăzută din punct de vedere natural.
Conform studiilor geotehnice, din punct de vedere geologic, zona de pe malul stâng al Dunării aparţine şesului, o depresiune tectonică, în care întalnim spre suprafaţa depozite cuaternare recente. In aceste depozite predomina indeosebi nisipul amestecat cu pietrisuri si intercalatii sau lentile de prafuri argiloase sau nisipoase.
În ceea ce priveşte calitatea solului, acesta este afectat de o gestionare a deşeurilor nu întotdeauna corespunzătoare ( ex.depozitarea neconformă a deşeurilor industriale şi municipale contaminează solurile, apa de suprafaţă şi apa subterană), ceea ce afecteaza compoziţia chimică a solurilor (concentraţia de nitriţi, nitraţi, azoturi, metale grele si substanţe organice nedescompuse), precum şi depozitele din activităţi industriale.
Remarcăm faptul că zona se confruntă şi cu un proces de deşertificare, judeţul Dolj fiind cel mai grav afectat din Romania.

Subsolul
În ceea ce priveşte resursele subolului, Calafatul se remarcă prin existenţa unui sol bogat în argile, luturi argiloase şi balast.

Gradul de seismicitate
Gradul de seismicitate în această zonă este de 6.

Adâncimea de inghet
Conform STAS 6054/84, adâncimea de înghet în zona Municipiului Calafat este de 100 cm faţă de nivelul solului.

Biodiversitatea
Peisajul vegetal şi faunistic a fost puternic sărăcit în ultimele două secole datorită intervenţiei omului, fapt ce a determinat transformarea zonei forestiere într-o stepă antropică, vegetaţia naturală fiind înlocuita de culturi agricole.
Datorită faptului că solurile din zona sunt predominant din categoria cerniziomurilor cambice, relativ fertile, din clasa I si II de pretabilitate.

Flora
În această zonă distingem o vegetaţie caracteristică zonelor de luncă şi una de stepă, cu unele elemente specifice determinate de existenţa pe mari întinderi a terenurilor nisipoase. Aspectul acestor ţinuturi nu ar fi deloc plăcut fără pădurile de salcâm, care nu numai că au înfrumuseţat peisajul, dar prezintă şi o deosebită importanţă economică şi geografică, fixaâd nisipul dunelor. Vegetaţia spontană a suferit în ultimele două secole modificării însemnate, ca urmare a intervenţiei omului care a defrişat pădurile de pe suprafeţe întinse, determinând despădurirea câmpiei în scopul transformării lor în zone pentru practicarea agriculturii sau păşunării animalelor. Lunca Dunării a fost de asemenea afectată de marile transformări precum indiguirile, desecările şi irigaţiile.

Fauna
Fauna este bogată în reprezentanţi, care îşi duc viaţa în zăvoaie sau tufărişuri, căutându-şi hrana la marginea bălţilor şi a Dunării. În luncă se întalneşte vidra, vulpea, iepurele şi mai cu seamă păsările zise „de baltă”: cormoranul, raţa şi gâsca sălbatică, gârliţa, barza albă, stârcul, ţigănuşul, corcodelul, harţa, găinuşa de baltă, piţigoiul de stuf, pescărelul şi altele. În afara de acestea mai întâlnim broasca ţestoasă, şarpele de apă, broasca de lac, broscuţa de smârc sau buhaiul de baltă, scoici, crustacei, melci de baltă etc.
Desecările au redus considerabil suprafeţele ocupate de apă, astfel că numai cursul Dunării şi câteva lacuri au rămas ca mediu piscicol. Bogăţia faunei piscicole este reprezentată printr-o mare varietate de peşti între care amintim: somnul, crapul, şalăul, ştiuca, plătica, carasul, linul, obletul, ţiparul, ghigorţul etc.. şi, mai rar, chiar cega. Cât priveşte animalele de stepă mai frecvent întâlnite sunt: popândaul comun, dihorul, şobolanul şi şoarecele de câmp, iepurele, prepeliţa migratoare de vară, găinuşa de stepă, potârnichia, nagaţul de stepă, ciocârlia de câmp, şopârla etc.

Managementul deşeurilor in Municipiul Calafat
Misiunea generală a instituţiilor de administraţie publică locală constă în gestionarea resurselor publice în scopul dezvoltarii durabile a zonei administrate din punct de vedere economic si social.
Protecţia mediului reprezintă unicul factor comun tuturor iniţiazivelor şi proiectelor de dezvoltare economico-sociala, în condiţii durabile.
Din perspectiva priorităţilor locale de eficientizare a protecţiei mediului, construcţia unui sistem de management al deşeurilor reprezintă prima etapa necesară în scopul reducerii celor mai importante riscuri actuale de mediu şi în general, una dintre primele etape de reducere a disparitaţilor economice şi sociale faţă de mediile administrative dezvoltate.
Prin prisma analizei realizate la nivel local asupra factorilor poluanţi prezenţi în cadrul localităţii, cel mai important risc de mediu actual identificat este reprezentat de lipsa unei formule integrate de gestionare a deşeurilor, devenind astfel o prioritate stringentă.
Necesitatea unui sistem integrat de gestionare a deşeurilor are in vedere creşterea gradului de protecţie a mediului prin:
– creşterea ariei de colectare a deşeurilor în cadrul localitatii;
– reducerea cantităţii de deşeuri depozitate necontrolat;
– reducerea cantităţilor de deşeuri depozitate final şi creşterea duratei de viaţa a depozitelor conforme din regiune;
– reducerea generarii de deşeuri;
– reducerea impactului depozitelor de deşeuri asupra mediului
– creşterea gradului de colectare selectivă.

Eficienţa economică
– reducerea costurilor totale viitoare ca necesitate obiectivă de reducere a riscului de faliment al serviciului actual;
– creşterea veniturilor totale pe fondul reducerii costurilor unitare;
– reducerea costurilor indirecte privind amenzile pentru neconformarea cu legislaţia de mediu;
– reducerea costurilor indirecte privind efectele generate de riscurile de mediu: riscuri de sănătate a populaţiei, riscuri de sănătate a animalelor, investiţii importante generate de necesitatea eventuală a decontaminarii zonelor afectate, etc.
În prezent, serviciul de salubrizare funcţioneaza impropriu unei protecţii complete a mediului:
– colectarea se face în amestec pe o zona restransă;
– serviciul este insuficient echipat şi structurat realizării unei colectari totale a deşeurilor generate în cadrul localitaţii;
– există cantităţi importante de deşeuri depozitate necontrolat;
– toate deşeurile colectate sunt depozitate în cadrul depozitului local (cu termen de închidere 2010) care generează riscuri importante, fapt ce determină necesitatea unei schimbări radicale a sistemului de salubrizare.

Transport
Calafatul se află pe coridorul VII fluvial-Dunărea şi pe coridorul IV paneuropean ce porneşte din Germania şi se termină la Istambul şi Salonic. Pe direcţia km. Flv 796 urmează să se construiască podul peste Dunăre (a cărui construcţie se va finaliza în 2010) de către firma spaniola FCC, proiectul de construire a unui pod în zona Calafat-Vidin datează din anul 1925. Traficul rutier între Calafat şi Vidin se dublează de la an la an, astfel că a devenit imperios necesară construcţia unui pod care va avea patru benzi de circulaţie cale ferată, o bandă cu lăţime de doi metri pentru biciclişti şi un trotuar cu o lungime totală de de 1971 m. Localitea se află la întretăiera DN56, DN56A, şi a E79. Între Calafat şi oraşul vecin, Vidin (Bulgaria), legăturile permanente se realizează prin nave special amenajate (bacuri).